Din lumea copilăriei,
de Viorica Alecu
Nimic nu poate înlocui
CARTEA, prieten de nădejde al fiecăruia dintre noi. Oricât ar evolua
societatea, o carte rămâne peste timp şi, dacă ai răbdare, între coperţile ei
găseşti orice te-ar interesa.
Consider că în acest
mod a gândit şi autoarea, Maria Tirenescu, ce revine, după Un zâmbet
pentru fiecare, apărută în 2014, cu un nou titlu Copii de ieri, copii
de azi în
2017. Informare şi recreere pentru toate vârstele, redevenim, şi noi adulţii,
copii.Sub pretextul unor întâmplări vesele din viaţa unor copii, începând cu
grădiniţa, despre care un personaj literar spune că „la grădiniţă era mai
frumos”, în raport cu prima zi de şcoală, unde dascălul clasei întâi pare „un
bunic”.
Cunoscătoare a
sufletului copiilor, atât din familia de cadre didactice din care face parte şi
autoarea, cât şi din propria experienţă ca dascăl şi mamă, ştie să umble cu
delicateţe la sufletul copiilor, suflet pe care îl înţelege atât de bine şi pe
care-l prezintă şi cititorilor cărţilor sale. Dovada ce demonstrează puterea
acestui act este răbdarea cu care se apleacă asupra fiecărui „eveniment” din
viaţa personajelor pe care ni le prezintă şi în acest volum nou apărut.
Copilăria este un
izvor nesecat de „evenimente”, aşa cum ne-a demonstrat-o şi povestitorul Ion
Creangă în „Amintirile”, atât de cunoscute fiecărui cititor, spune „...Hai mai
bine să vorbim despre copilărie, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi,
drept vorbind, acesta-i adevărul”... Acelaşi lucru îl afirmă şi Tudor Arghezi
în „Cartea cu jucării”, precum şi Lucian Blaga în „Hronicul şi cântecul
vârstelor”, clipe pline de adevăr scrierile Mariei Tirenescu.
Prin simpla lectură
deconectează şi educă prin întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante.
Viaţa oamenilor şi
animalelor de companie se prezentă şi în cartea Copii de ieri,
copii de azi unde
Dondonel – Câine rău – un cocker bătrân şi „pistruiat” mănâncă biscuiţi şi
bomboane jucându-se cu copiii.
„Merită să încerci” ne
prezintă pe cele două surori care, cu doar 8 bani, au mâncat seminţele pe care
le cumpărase sora mai mare, datorită bunăvoinţei unei vânzătoare care a înţeles
că fetiţa voia seminţe, dar nu avea bani suficienţi, devenind deosebit de
darnică.
Andrei şi Cornel erau
„singuri acasă” încercându-şi talentul de bucătari gătind „mămăliguţă” pe care
găinile vecinului au mâncat-o chiar dacă a fost fierbinte şi vecinul i-a
certat: „Mâncaţi voi şi lăsaţi-mi găinile în pace!”.
Fetiţa din clasa a
cincea, mai mare, pregăteşte „pături”, o mâncare bazată tot pe mămăligă, dar cu
brânză. Cu toate peripeţiile prin care au trecut, „Păturile voastre sunt foarte
bune”, a apreciat tata, munca fetelor ce sunt deosebit de încântate de lauda
primită.
Tendinţa moralizatoare
nu iese în evidenţă, deşi este prezentă şi în „Concertul”.
Vocabularul utilizat
de autoare face posibilă trecerea cu uşurinţă în inima cititorilor cărora le
este destinată în mod deosebit această carte plină de trăiri intense prezente
în „Vânt de libertate” text ce contribuie la educaţia patriotică absentă parcă
în zilele noastre din literatura pentru copii şi, pot afirma, că şi din şcoală.
Interesant este că
totul „curge” uşor, încât cititorii rămân cu plăcerea simţită în primul rând
datorită talentului de povestitor al autoarei pricepută în a înlănţui fapte
„banale” şi a le transforma în adevărate „evenimente” deosebit de palpitante.
Cititorilor nu le
rămâne decât să parcurgă, în clipe de răgaz, aceste bijuterii adevărate ale
unei literaturi destinate „copiilor” de toate vârstele.
Lucian Blaga spune, în
„Trei feţe”: „Copilul râde: «Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!»”.
Copiii iau în
serios orice ar face şi, dacă nu mă credeţi, parcurgeţi alături de personajele
din carte întâmplările respective şi veţi redeveni copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu